Viata de miorlau


Imi spunea cineva, odata, cineva caruia ii plac pisicile,ca are acasa un motan.. al dracu, care zgaria asa de control, sa vada cum urli, daca nu cumva s-a schimbat timbru vocal, destea…
Si tipa asta despre care e vorba si care detinea „Una grande matza, culturisto-halterofila”, avea un exemplar ce ar fi dat fiori pe sira spinarii si unui ditamai leul.
Spunea ca ar vrea sa o dea afara, dar pentru ca se gandea ca nu va supravietui, ghici ce-a zis?
„Cred, c-am s-o eutanasiez”.
Inca ma trec fiorii gandindu-ma la varianta.
Ca putea la fel sa zica „ma duc sa-i scap o lopata in scafarlie” macar o spunea la nervi, dar ea a zis-o cu seninatate.
Sunt revolatat si-acum, adica, daca ai face greseala sa te insori cu ea, ti-ar putea spune la un momentdat cand racesti, de exemplu, „Vezi ca ti-am lasat jos la picioru patului, o doza de diazepam !”, poate te simti si tu.
Intelegeti ce vreau sa zic.
Ar fi de preferat, decat sa fii oparit cu ciorba, otravit cu ciuperci, intepat cu furculita, sau si mai rau, la baie, cand asculti emisiunea”O melodie pentru fiecare” sa ti se scape din greseala aparatu de radio in apa.
Dar sa revenim la matza noastra care, intr-un moment de furie oarba n-a mai fost eutanasiata ci lasata sa plece.
Lasata sa plece cu un…autocar.
Probabil, in momentul cand trecea pe langa Coloseum inca rostogolea un ghem de ata, de-aia nu l-a vazut.
Acum ma gandesc ca, oricum viata lunga n-a avut, e posibil ca ultimu lucru care l-a vazut miorlaul asta,era moaca unui italian flamand si gras care era la a 2-a incercare de-a o introduce in cuptoru cu microunde, iar apoi portile raiului pisicilor, deshizandu-se, si un sfant Petru al lor, poftind-o inauntru cu celelalte pisici de toate neamurile, rasi, lei,tigri, asa la o plimbare pe cararile paradisului miaunesc.
Va place imaginea ?
Mda, prea boema, nici mie….
In fine, timpul a trecut si dupa zile de cosmar cu postari de avatare si statusuri despre matze, a zis ca doar asa va uita iubirea pierduta.
Si si-a luat un caine.
In fine, am rasuflat usurat, cum naiba, doar faceam parte dintre aia carora li s-a umplut zilnic mailu cu mass-uri despre matze.
Problema e alta, se pare ca nici patrupedu asta n-a dus-o prea pe roze pentru ca, dupa ce ia mestecat un adidas si-un animal de plus,ia zis…”Ia spune-mi, cum se vede usa pe din-afara”..iar asta prostut, cand a iesit, i-a inchis usa in bot si-a ramas, pe veci, afara…
I-am zis, ma, pai, daca faci la fel cu barbatii, si sa zic, eu iti rod un adidas sau iti zapacesc un maimutoi de plus, ce imi faci?”
„Ma dai afara?” Nu, zice ea, „Te eutanasiez !”
Deja eram ingrijorat, nu ptr ca a despartit cuvantu EUTANASIERE in silabe, ci mai mult ptr ca la ora aia, din pricina socului produs asupra mea, confundam eutanasiere cu castrare, in fine..stiam ca glumeste, adica speram din toata fiinta mea.
La un momentdat cand discutia a luat-o pe un fagas mai normal, m-a intrebat , cum de nu am si eu un animalut, ceva, o guguloaie mica cu care sa impart afectivitati.
I-am zis ca nu ma lasa parintii. :))
Dar in schimb, ptr ca si eu le iubesc, mi-ar placea, in cazul in care intr-o viata viitoare, n-as mai fi om, sa fiu intrupat intr-un motan din-ala de soi, unu capatanos care sa umble toata ziua mandru cu coada ridicata unduind-o usor in aer, cu inelu la vedere ca sa aiba ce pupa invidiosii.
Si sa fiu inconjurat numai de matze de rasa, sa ma uit toata ziua la TV, la Miaunel si Balanel si sa agit bucuros un ghem de ata cu fir de lana ori borangic.
Iar la micul dejun sa mananc numai whiskas si kitty kat si sa nu ma deranjeze absolut deloc gelatina care mi se va scurge de la conserve, prin mustati.
Ce viata ar fi dom`le, ce viata…..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *