Viata de militar in termen la pompieri

Sar din pat, buimac de somn, aveam impresia ca-s acasa si traiam ideea ca-chiar daca ma trezesc, nu-i niciun problem. Deschid teveu, deschid frigideru si-nsir tot ce am prin el, pe masa, pe blatu de langa aragaz, dau cu telecomanda dupa butonu de volum si n-am nicio treaba cu nimeni.
Dar aparentele-s inselatoare-al dreacu.
Suna alarma de incendiu, nu aia de la telefon, ci aia care prevesteste de rau, c-o sa faci baitza stingand un foc provocat din vina altuia. Ca i s-a scurtcircuitat firu, ca i s-a aprins mesha cand a pulverizat fixativ deasupra flacarii, ca a adormit cu tigara in gura….
Tu-ti…gura….
Sar din pat, ca dormeam ca orice militar in termen in pat suprapus, supraetajat, de-ala din care daca-cazi, te duci dracu depasind autospeciala, direct la spital, cu dizlocari de spline si dinti.
Plonjez din pat direct in bocancii din fata mea (nu erau ai mei, ai mei erau mai mici si deja mi se rupea inima de-ala care avea marimea 45), fac nod ca funda imi parea ceva complex, o insiruire de traiectorii care duc catre nicaieri si inchid usurel usa, ca-ca de obicei eram ultimu.
Si ma duc, eu care sunt, la naiba, la intins de furtunuri si la clantanit din dinti…de iarna ce era.
Eram atat de tocana incat mi se rupea ca aluia ii arde cosmelia. N-aveam nicio treaba. Eu voiam doar o sticla de bors, o cana cu zeama de varza si eventual o punga in care sa decartez de-mi vine.
Imi trag prezanta peste tinuta.(prezanta=echipament compus din nadragi si o bluza + centura de care-ti legi casca) si da-i frate flacari, ca daca boram, o facem cu stil, precum pompierii.

Masina rupea asfaltu.
Eu, prezanta.
In incercarea de a-mi trage materialu peste celalalt crac, mi-am bagat copita(45 la numar) pe la slitz.
Ma uit in spate, ghici ce?
Fluturau perdelele. Curu meu sperijinit in geam, de data asta iesea putin din decor.
Ups…permiteti-mi sa raportez, mi-am bagat tartanu prin luneta, nu mai e nimic acolo, e doar perdeaua, flutura.
Zic, m-am lasat cu toata greutatea si nu mai e.
Ce-ai facut bah, si franeaza indesandu-mi casca de tot in cap.
Non-verbal gesticulez tamp, facand un patrat in aer; un bou sprijinit gratios in geam (ala eram eu); si cum niste perdele ondulau ritmat in bataia vantului.
Stiu ca esti un…du-te si ia macar chederu.
Am inteles, sa traiti!
Il iau, il impachetez, urc inapoi in autospeciala si in nici 3 minute, eram la viata.

Ma incalzeam la caldura flacarilor.

Eram atat de entuziat, incat aproape ranjeam de bucurie.
Zaresc un coleg, asa printre gene, ca-ninde un furtun care in loc sa aiba o traiectorie civilizata, se duce atat de in lateral facand un arc de cerc, ca aproape ii ajunge inapoi, pupand racord cu zapada, zapada cu bocand cu bombeu metalic stralucitor, cu soseta flausata facuta fleasca. (daca nu v-ati prins ce am zis, va zic doar ca furtunu s-a dus naibii)
Zambesc tamp preluand stafeta (v-am mai zis si cu alte ocazii ca ma caracterizeaza genu asta de zambet) si strangandu-l relaxat inapoi, il intind la randul meu, dar fata de colegu, atza.
Il conectez la distribuitor, alerg in prelungirea lui cazand doar de doua ori, apuc de teava de refulare si incep sa pish catre foc.
Da de unde?
Din totalul de apa iesit prin furtun doar o particica infima (putin la %) atingea acoperisul facand focul sa se mai domoleasca. Restu se risipea pe undeva, va zic imediat pe unde…..
Nervos opresc jetul de apa, las furtunu jos, si indreptanadu-ma spere coltul casei, pasesc pentru al intampina prieteneste pe primu sosit.
Deci prietene…si incep….
„Dacă nu ţi-e frică şi-ai credinţă-n tine,
O, tătare! vino să te baţi cu mine…!”
Adica….Bah, care esti boul ala care ma stropesti `te-n gura?
La un momentdat din intuneric vad silueta comandantului de grupa.
De frig ce era, avea o tenta mova la fata, buza de jos usor tuguiata…ziceai ca-i tzoiul la cazanu de tuica picurand si tremura din toate alea precum vocea lui Elvis.
Se uita spre mine si-mi zice…Nu stiu cine-a facut asa ceva dar e pe aici, pe undeva, un bou care, si uitandu-se de jur imprejur, imi zice, uite ce mi-a facut. Si cand vad siroind apa pe el, frate, ma bufneste un ras, da` ras de-ala sacadat, cu gesticulari si fapte explicite cu dari din maini,cum ca jetu venea catre el si el statea sub jet…jacuzi…ihaaa. Da` nu va mai zic ca nu mai pot de ras.
Si poate privindu-ma careva (maica-mea de exemplu) zice ca-s cu vaca la raze.
Sa revenim la ale noastre, la incendiul nostru, la comandantul nostru si la baia noastra.
Ma vede ca ranjeam, il vad ca ma vede..ca in melodie..
„Te-am vazut, mi-ai placut,
Ce ramane de facut,
Indraznesc sa-ti vorbesc”….Dar cuvintele erau de prisos ca ma cam pisham pe mine de ras, da` si de frig ce era.
Se prinde ca treaba era reciproca, incepe sa rada si el si plecam fiecare la furtunu lui. Ca…vezi ca-i greu…

Noapte grea, viata grea de MT cu ZFR la greu, cat cuprinde.
Singuru lucru placut a fost, ca mi-a disparut betia si greata.
Cat despre partea cu baia si frigu de-afara va zic doar ca eram murat ca un pepene si aveam deshtele de parca as fi carat intre ele numa sticle de Ciuc.

Pe cealalta parte, pe aia vesela, cea cu cinstitu de dupa incendiu…am avut noi grija de…noi.
Ne-am incalzit cum am putut. Unii cu vin fiert, unii cu tuica fiarta….altii cu infuzie de sunatoare cu musetel si oleaca de paracetamol.
Da` bah, i-am stins omului casa, nu?
L-am facut sa se trezeasca la viata, l-am omenit.
A aflat si el cum e sa-ti plueasca mobila prin sufragerie.

PS:
Inca mi-e mila de ala care mi-a purtat bocancii, nu l-am vazut o perioada, da` ce sa-i faci…
Dupa modul in care si-o fi tinut degetele, asa, usor inconvoiate, as putea zice ca mi-a tinut pumnii stransi toata noaptea.

Cand si i-a dat jos cre-ca zgaria parchetu cu unghiile.

2 comentarii la “Viata de militar in termen la pompieri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *