Un mare suflet de artist

Ieri, trecand prin Racadau, zona frecventata de ursi, adica partea cu gunoaiele, aud zgomot.
Zic, ursu, tata !
Trebuie avut grija..
Merg si-l trag in poza.
Poate, totusi, n-oi lua vreo smetie pe directia LabăDeUrs – MoacăMelcOpărit.
Ma apropii, imi scot telefonul meu Samsung Galaxy S2 sa-i fac poza(am scris postul ca sa ma dau mare ca am mobil si nu mai fuier lumea sa iasa la balcon) si cand m-apropii de container, din interiorul lui se aude sinistru, sunet mormait ce crestea in intensitate la fiecare pas facut „Toate-s la fel, toate-s la fel. Toate-s la feeeeeeelll !!”
Ba, sa-mi fuut una !
Canta ursu.
L-au dresat bine.
Fram era la categoria suc cu pulpa.
Bag capul inauntru, timid(nu voiam sa mi-o fur de la un urs care mai si canta).
Si ce vad ?
Un tiganus, varsta, vreo 15 ani care se dadea concurent la „Te cunosc de undeva” vocea lui Dan Lazar.
Cantarea din priviri doua conserve pe jumatate desfacute.
Ma uit la el.
El, la mine.
Ma mai uit odata la el.
El, tot la mine.
Ma uit iar.
El, la mine.
Ma uit iar.
El, la mine..
MA VOI OPRI, M-A LUAT VALU ! MII DE SCUZE !
Odihna. Lipsa ei isi spune cuvantul.

-Cine e, ma, la fel ? Unele-s cu cheita, altele fara ?
-Nu, nenea, cantam Parazitii.
-A !
Am plecat dezamagit, dar lasandu-l incrancenat, luat la piept si chinuit in talent, daruire si ceva conservaraie.
Era pe val, ii mergea bine.
Mie nu.
Inca o zi incheiata fara realizari notabile.
Asta e.
Si eu care chiar voiam sa ma trag in poza cu ursu.
Ce sa-i faci, n-a fost sa fie.
Dar poate data viitoare.
Cand voi merge la cules de mure.
Sigur nu se va supara.
Sursa, eu, pe Netlog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *