Un mare maestru dar totusi, un om

Am deschis televizorul, de obicei n-o fac. N-o fac pentru stiri. Eventual apas pe unu din butoanele telecomenzii, butoane care ma trimit intr-o lume a naivitatii(poate nu doar a mea), a filmelor ce ma fac de-mi storc o lacrima, sau, aproape ma fac sa sar de bucurie la un final neasteptat, unul cu happy-end. Asta-s eu. Un copil mic, intr-un trup mare.
Dar indeajuns de lucid incat sa cantaresc lucurile pana devin plictisitor.
Sper sa n-o fac chiar acum.
Mi-a parut rau c-am deschis televizorul, de ce, pentru ca un film cu o poveste trista, oricand gaseam si-n alta parte.
Doar ca de data asta s-a intamplat ca povestea s-o gasesc, in direct la tv, si cu referire la evenimentele ce-l privesc pe Sergiu Nicolaescu, un mare actor si regizor roman. Poate cel mai mare pe care l-am avut.
„Scandal, scandari, incinerare, sotie huiduita si iar proteste.”
Lucruri ce nu trebuiau spuse sau urlate. Eventual, doar gandite si-atat.
Motive de rahat.
Romanul(nu tot romanul) cauta nod in papura pentru orice mizerie. Nu este nevoie decat de-un mic impuls, de-un voleu preluat usor, peste fileu, ca apoi sa exagereze prin gesturi si cuvinte in exces. Lovituri fara de fair play.

„Si-a dorit sa fie incinerat ! ”
Si ?!
Te apuci si scandezi despre o decizie luata dinainte de a se intampla ceva.
Cine esti tu, ca simpla persoana sau nu, sa te-apuci sa calci in picioare o ultima dorinta gandita cu mintea limpede ?
Ok, nu esti de acord. Dar nu huidui o femeie. Pe cineva, care, dupa ce ca sufera pentru o despartire definitiva, te comporti ca si cum doar tu, ala nemultumitul, ai fi afectat.
„Cautam scenarii, avere, un nou membru al familiei brusc aparut etc.”
Pai nu ajung toate celelalte drame televizate, ce diseaca subiecte asemanatoare ?
Chiar nu putem da dovada de obiectivism ?
„Trebuia ingropat in mod crestinesc ! Nu s-a respectat traditia si e gresit !”
Pai ma pis pe ea ! O traditie nu e buna de nimic atat timp cat tampeste, cat iti de sentimentul ca numai tu ai dreptate.
E ca si cum ai spune despre musulmani si budisti ca fac totul gresit. Ca se roaga gresit, ca nu stau in genunchi si ca n-o fac ca noi. Ca o paranteza referitoare la anumite judecati eronate..Nu toti musulmanii sunt piloti de avioane si survoleaza zone, gen, World Trade Center.

Cei care ma cititi, stiti doar despre ce scriu, si cum o fac.
De data asta mi-am permis sa o fac altfel. Nimic interesant. Au facut-o si altii.
Problema e alta.
Nu imi pare rau ca sunt si oameni precum cei care s-au exprimat cu atata ciuda zilele astea.
Imi pare rau…ca sunt oameni care au ales sa gandeasca asa, cand puteau s-o faca altfel, mai subtil, fara sa-si dea cu pumnii in piept, in cap si-n oua(nu conteaza ordinea) ca si cum doar una ar fi rezolvarea.
Aia privita din punctul lor de vedere.
…Dar in fine…ce s-o mai lungim, faptul e consumat iar lucrurile, ca de obicei, vor merge pe fagasul lor normal.
Doar ca e pacat, caci, aproape cu fiecare deces al unei persoane publice, se fac valuri de parca ne-am duce cu totii la surfing, cu placa pe umeri.
Hai, da-o-n p….a mea !
Sursa, eu pe Netlog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *