UN COCOS AL DRACU`

Venise vacanta de vara si abia asteptam s-o intind la bunici, la tara.
Si ai mei erau, si ei, de acord, de ce sa nu fie, doar ramaneau singuri.
Erau satui de mine…tata, arunca mingea, mama arunca-mi niste bani de inghetata, tata, arunca o cana cu apa…
Ma lasau la tara si ma aduceau fix in ultima zi de vacanta…
Adevaru e ca si mie imi facea placere sa stau acolo.
Tin minte, aveam un cocos care ma teroriza.
Cand ma vedea isi aducea aminte de intretinere, de restante…si sincer, cam bagase frica in mine.
Vazusem eu ca nu ma prea privea cu ochi buni, dar nu aveam ce face, ma luase in colimator.
Cand treceam pe acolo, se oprea din vrajit gaini si-mi arunca, asa sugestiv priviri de genu „Ne vedem noi, „Te astept io”, „Ai pus-o!”
Intr-o zi, ma trimise bunica-mea sa-i aduc niste lemne de foc, si ghici ce, tortionaru ma astepta.
Facea joc de glezne de dupa hambar.
Stia ca tre` sa vin.Avea el pe undeva o agenda unde nota, ora, locu, ce faceam de obicei…
Sa va zic. Deci vin relaxat, probabil zambeam si deodata ma trezesc cu asta, sarind dintr-o parte in alta cu texte in genu: „Te-am prins ! Te fac! Te sparg! Sa moara mama!”
Vazand cum sta treaba, o iau la sanatoasa bagand piptu inaite, iar el, bineinteles, dupa mine.
Sar peste o lespede, el trece pe dedesupt.
Arunc cu o galeata dupa el, nimic, se fereste de ea ca in Matrix.
Il injur, nimic, nu-l impresionam, il injurau, oricum, altii, dimineata cand canta.
Si-apoi cand dau sa ma catar pe gard, ma prinde.
Ma agatase de-un picior si ma tragea inapoi.
Urlam dupa bunica-mea, ca un apucat. Aoleuuu, m-a atacat, ma halesteeee cocosuu !!
Ca de obicei aparea la timp sa deschida poarta.
Dupa ce scapam, sau ma scapam pe mine, treceam pe partea cu socializatu, laude la adresa celuilalt, simpatii, din-astea…
„Zi fraiere? Cine pe cine-a facut?!!Mai esti ciumeg acum, haaa?”, deci, asta eram eu, dupa gard, in patru labe, plin praf, zagrieturi si tupeu cat cuprinde.
In rest totul decurgea normal, chiar banal,intrasem chiar intr-o rutina din-aia obositoare.
Il mai faultam eu cand nu era atent, cu un harac, introdus cu atentie prin ochiurile gardului, ma mai alerga, dar scoru era tot in favoarea lui.
Si uite, azi asa, maine asa, pana-ntr-o zi cand vine taica-miu si ne surprinde in toata splendoarea, el dupa mine, si eu ca de obicei, facand ture imprejuru hambarului, urland.
„Ma, ia sa vad, asta-i mai destept ca tine, zi? Ia bolovanu asta si arata-i cine-i sefu”, zic, „Nu, tata, ca am asa un…eu iubesc animalele, pasarile”…si in momentu imediat urmator ii sterg una pasaroiului de-i trimit creasta pe partea cealalta.(i-am schimbat cararea)
Si incepe asta sa faca tumbe, sa se rostogoleasca pe jos, sa se invarta in cerc..parca era C.R.B.L. de la Simplu.
Auzi bre, zice, strigand catre bunica-mea, cocosu asta e bolnav, a-nceput din senin a se-nvarti !!
Dupa ce se indeparta mamaia,imi spune petrecandu-ma parinteste pe dupa umeri, fiule sunt mandru de tine! Unele lucruri in viata se fac cu deminitate, iar a iesi din post cu capu sus e una din ele.Sa tii minte!

Deci noi eram la jumatetea postului Sfintei Marii, si ni se acrise de mancat verdeturi…doar nu eram capre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *