Sfarsitul gLumii

Azi iar vine sfarsitul lumii. Deci e a nu stiu cata oara.
Nici nu mai rezist, ma las pagubas, sa vina.Ce ma nemultumeste e ca trebuia sa vina abia in 2012, si in telefon era trecuta, la calendar si 2013 si 14. Pai ce dracu facem aici…ne fuutem sau ne cantarim?!
Odata trebuia sa vina in 2009.09.09, de ce, ptr ca i se nazarise unuia sa priveasca cifra cu cracii-n sus, si stia el de undeva ca 666 e de cacat.
Alta data trebuia sa vina intrun episod din Dr. Queen, am fost atat de influentat incat nici nu se terminase bine episodul si-mi rostogoleam catre beci niste saci cu cartofi.
M-am sucit brusc ptr ca m-a strigat mama…”Bah, tontoloiule, unde dracu-mi duci cartofii ?!”
I-am explicat frumos ca vine sfarsitul dar m-a atins cu duiosie cu un dos de palma plasat intre globii oculari.
Apoi in 2000, iar trebuia sa vina, de ce, ptr ca, vorba aia, e o cifra cashto.
Un fel de punct de plecare, si cum cel mai bine e sa incepi cu inceputul, iar m-am trezit transpirat, carand voios un sacut de fasole.
Tot catre beci.Era de revelion.
M-am intors cu sacutul inapoi pe scari ca niste draci de copii pusesera pocnitori pe scara si m-am speriat si in afara de asta imi uitasem si cheia si nu-l puteam lasa in fata intrarii.
O alta data a fost cand cu cometa Halley-Shumacher-Alain Prost, sau cum i-o zicand. Priveam inspaimantat prin benoclu, sa vad din ce parte vine, ca sa stiu in ce parte sa fug. Spaima mare ce-am tras, uhaa, ca mi se asezase un licurici pe lentila si m-am sparcait in chiloti crezand ca/cometa lu` Shumacher asta, m-a luat prin surprindere.
N-a fost sa fie.
O alta data cand trebuia sa vina a fost cu eclipsa din 1999. Urlau cainii mai ceva ca/cainii din Giurgiu. In Giurgiu sunt numai caini si biciclisti.
Frate, aveam paru in cap ca ziceai, privind in lumina, ca-i un halou solar.
Deodata s-a facut noapte si iar m-am scapat in costumaş de frica.
Se luase lumina pe scara.
N-a fost sa fie nici de data asta.
Acuma iar ! Alerg de tampit sa pun ravase prin poste, 11 ravase, 11 cutii postale.
Sar cate 11 trepte deodata, imi rup cate 11 deshte la o mana.
Bat la 11 usi, imi deschid 22 de persoane, 11 din ei ma alearga prin fata blocului, cu 11 potăi care saliveaza la unison privindu-mi la buci. Pana sa intru in casa, ca vezi tu, nu-i usor sa gasesti cheia cand iei pumni in cap, mai iau 11 spitzuri in cur. si uite-asa, din cauza ca a bagat unu dume cu „The end off de world” si cu mama lor, m-am ales cu 11 julituri si ceva dizlocari de cutii craniane. In rest toate bune.
In 11 luni ma externez.

PS:
Acum tasteaza un prieten, ca, eu, zici ca sunt un antricot de miel, sunt plin de viata ca un biftec tartar.
OMG ! OMFG !!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *