Prima mea bicicleta

Cand eram mic mi-am dorit o bicicleta. N-au fost posibilități.
Cu un bun prieten, si el doritor de bicicleta, dar la fel, fără posibilități, am "făcut rost" de una din vecini. Blocul de vis-a-vis. Dupa ce am vopsit-o in roz, (ce-a rezultat din combinația alb10-de-uși-cu-rosu-Galus-vopsea-ouă) ne-am înțeles s-o folosim cu rândul. O zi eu, o zi el. Bineînțeles, in ziua in care mi-a venit rândul a plouat. Nu s-a putut. A doua zi i-a venit lui randul, nu s-a putut. Era dreptul meu sa ma dau. El considera ca are intietate.
Nu avea. Nici vorbă. M-am enervat si nu i-am dat-o. Cearta a fost inevitabilă.
Azi asa, maine asa, deja nu ne mai înțelegeam si era clar. Trebuia s-o vindem. Pe bucăți. O roata eu, o roata el, un ghidon, eu, o şea, el. Totul era clarificat. Limpezit. Gata clătit. Stiam cum sa facem. 

Nu înțelegeam ceva. De ce imi cerea trusa cu chei speciale. Da' deloc ! Mi se cuvenea. 
In loc de trusă, i-am dat o pedală. 
La 
Citeste mai departe

Am început sa țin post

Am început sa țin post.
Din motive personale. Motive mai puțin religioase.
Hotărâre maximă, determinare la fel.
Azi când m-am trezit eram în patru labe. Eram lesinat. Am luat o gură de salată, am clipit de două ori după care am căzut la podea.
Crezusem că zucchini e totuna cu antricotul la porc.

Stomacul meu, pur si simplu, nu poate digera alimente lipsite de toxine.

Importanta degetului mic

Ne folosim de degetul mic pentru orice gest. Avem ceva intre dinti, o coaja, o frunza, o tulpina, ne curatam, discret, cu degetu` mic.
Ne mananca nasul, nu-i nimic, ne scarpinam in nas cu degetu` mic.
Ne stergem o lacrima. Tot degetu` mic.
E cel mai igienic din punctul nostru de vedere.
E cea mai mica suprafata si cel mai putin folosit dintre degete, de-aia o facem.
Bun, am inteles pana aici.
Atunci de ce, viata mea, daca e cel mai putin folosit dintre dește, cand ridicam capacul de la buda, il folosim tot p`ala ?

Primul meu ceas

……Primul meu ceas….

Au trecut multi ani de cand am primit primul ceas.
Il primisem, nu asudasem pentru al avea.
Si findca de multe ori, pentru lucrul ce e primit nu-ti asumi niciun merit, bagi surubelnita in el.
Nu, n-am bagat surubelnita in el, ca n-aveam asa surubelnite dar cutitul de bucatarie tot l-am bagat.
Pot zice ca mi-am injunghiat ceasul cu un cutit de bucatarie.
I-am desfacut capacul.
L-am sucit pe toate partile, dar pentru ca nu eram multumit de ce vedeam, sau mai bine zis, de ce nu vedeam, i-am mai desfacut inca vreo doua surubele. Surubele ce-aveau rolul de a sustine complicatul mecanism la locul lui.
In interiorul lui.
V-am mai povestit de Aro-ul meu galben ? Ala ce l-am forjat pana de Craciun, incat la primirea cadourilor, sunau arcurile in el de parca mi-ar fi fost adus prin Fan Curier ?
Ei bine, in ceasul meu, nu mai suna nimic.
In momentul in care l-am desfacut, au sarit arcurile si surubelele din el, de zici ca … Citeste mai departe