Ciupercile, aliment sanatos(textura de anvelopa)

Am fost în Billa de-am cumpărat pleurotus(ciuperci, dacă n-am scris bine). Le-am dat un praf de sare si le-am pus pe o tablă încinsa să le prăjesc. Le-am întors de pe o parte pă alta, două care am mușcat. După 2 minute mai ca făceam baloane. Baloane cu pleurotus. Dacă mai mestecam încă două minute făceam si spume. Dar m-am oprit. Nu e bine să faci spume de la ciuperci. Acuma va întreb. Așa de dragul conversației, că între timp mi-am luat niște Orbit si-un tub de silicon-izolatii-cazi-de baie. Cum le frageziti ? Cum le înmuiați pentru că p’alea, așa cum le-am mâncat, mi-e că nu vor suferi schimbări majore pe traseu ?

Quantum of leap (dupa alegeri)

Mai tineti minte filmul Quantum of leap(Capcana timpului), momentul cand Sam face o calatorie in trecut, exact in vremea copilariei lui?
Si acolo, ca sa-i demonstreze surioarei lui ca nu minte, ca-i parolist si ca, el ,chiar vine din viitor, ii canta ‘Imagine’, a lu’ John Lenon ?
Tipul canta, iar noi, astia de stateam pe canapea, impreuna cu sora-sa(ea pe alta canapea), plangeam cu toti gramada si cu muci.
Bun. Acum ca stiti despre ce vorbesc(banuiesc), vreau doar sa zic ca începând de duminica, dupa rezultatul final al alegerilor parlamentare, am inceput o scurtă călătorie în trecut.
Ne-am intors in timp.
Si nu e deja vu.
Am ajuns pe unde am mai trecut acum cativa ani.
Nu stiu exact perioada, dar cand am deschis geamul, în urechi mi-a răsunat un tango.
Nu. Nu era Delia Matache.
Era Aurel Giroveanu.
Canta la patefon.
Am închis geamul, am tras jaluzele. După care m-am ascuns după sifonier.
Ne vedem la următoarele alegeri.
Alea din 2020.
Link Quantum of leap

Bucuria de a trăi un 1 decembrie românesc

Nu v-ați săturat de expresii gen, patriotism, identitate culturală, identitate națională etc ?
Mă, și eu. Serios.
Dar fără lucrurile ăstea nu avem decât o identitate proprie.
E bună și aia, te ține țeapăn pe proprii craci. Da’ doar pe ai tăi.
Dar când vei vrea să împărtășești ceva cu semenii tăi și vei privi în jur, vei înțelege că e doar un gol.
Sentimentul de apartenență ne va fi deja luat.
Și nu știu dacă e ceva mai trist.
Așa că, hai să ne bucurăm de ziua de azi. De identitatea culturală, de identitatea aia națională. E a noastră, ne aparține. Să nu ne mai pișăm pe el de patriotism, care e răsuflat, poate, doar ca și cuvânt, nu ca însemnătate. După care, mai târziu, sa ieșim în oraș, să mâncăm fasole cu ciolan și să bem vinul ăla fiert, nepăsându-ne de intențiile ascunse ale nu știu cărui partid, sau cu teamă că ne vom băși, pe urmă, în public.
Bășina aia va fi oricum cea mai neaoșă, plină … Citeste mai departe

Cum e cand iti iei masina noua de spalat

Ieri am descoperit cum se spală rufe la masină.
Jur !
Chiar nu știam, încă le spălam la râu, dădeam cu maiul în ele de se zburlea părul pe pești.
Am zis…hai să-ncerc. Să văd.
…Să nu mori prost, bah ! Ți-ai luat mașină nouă și ți-e frică s-o folosești..!

Mi-am pus șorțulețul cu inimioare, casca de protecție (fotbal-american) și am introdus rufele înauntru.
Că ce se poate întâmpla ?

După două ore jumate realizam ca n-am pus detergent.
După juma` de ora de nedumerire si privit tâmp către sertarul cu detergent, o luam de la capăt.
Dupa alte 2,5 ore erau gata.(inclusiv eu)
Deci către sfârșitul zilei, aveam nu mai puțin de 5 ore de frecat tricouri.
Aceleași tricouri.

PS:

Azi le-am probat și arătam ca un mascul-porno-star din anii 70.
Prin gulerul ușor lărguț mi se vedea 98 % din părul de pe pept.

Prima mea bicicleta

Cand eram mic mi-am dorit o bicicleta. N-au fost posibilități.
Cu un bun prieten, si el doritor de bicicleta, dar la fel, fără posibilități, am "făcut rost" de una din vecini. Blocul de vis-a-vis. Dupa ce am vopsit-o in roz, (ce-a rezultat din combinația alb10-de-uși-cu-rosu-Galus-vopsea-ouă) ne-am înțeles s-o folosim cu rândul. O zi eu, o zi el. Bineînțeles, in ziua in care mi-a venit rândul a plouat. Nu s-a putut. A doua zi i-a venit lui randul, nu s-a putut. Era dreptul meu sa ma dau. El considera ca are intietate.
Nu avea. Nici vorbă. M-am enervat si nu i-am dat-o. Cearta a fost inevitabilă.
Azi asa, maine asa, deja nu ne mai înțelegeam si era clar. Trebuia s-o vindem. Pe bucăți. O roata eu, o roata el, un ghidon, eu, o şea, el. Totul era clarificat. Limpezit. Gata clătit. Stiam cum sa facem. 

Nu înțelegeam ceva. De ce imi cerea trusa cu chei speciale. Da' deloc ! Mi se cuvenea. 
In loc de trusă, i-am dat o pedală. 
La 
Citeste mai departe