O scurta iubire

Eram in scoala generala, prin clasa 4-5-6, naiba mai stie, si-mi placea o colega, pe care n-o sa spun cum o cheama, poate citeste pe aici si ma boxeaza.
Nu era chiar frumusetea clasei, nici eu n-o vedeam, dar bai tata, asa mi-a cazut cu tronc intr-o zi, ca numai la ea-mi stateau gandurile.
Ma asezasem la coada la paine(atunci se statea la coada din orice si daca vedeai o coada te asezai, abia dupa ce ajungeai la tejghea intrebai…” bah, da ce se da p`aci ? ” ).
Si-o vad in toata splendoarea ei, blonda, subtirica, ochelari cu rame groase..uhaa…zambet dragut, imbracata simplu, bluzita verde crud !
Mai un zambet, mai un lasat de cap in pamant, deja aveam ledurile palpaind pe ritm de „one more try”
Isi cumpar painea, pleaca. Eu tot cu mintea la ea…in fine, in juma de ora am luat si eu prapadita aia de franzela. Dar gandul, tot la ea-mi zbura.

Timpul a trecut.

Nu dupa mult timp si la un suc cu un coleg si tovaras de clasa, ne apucam sa facem dezvaluiri, care si de cine ii place…

El- Pe Dana !

Eu- Catalina !

El- Bah, esti prost?!!

5 comentarii la “O scurta iubire

  1. Conversaţie începută astăzi
    Edith Nico Moldovan
    12:42
    Edith Nico Moldovan

    Iubirile astea de copilasi cred ca sunt cele mai sincere posibile , nu demult chiar ma gandeam cat de dor imi e de asa ceva…cand de abia astepti sa vina pauza ca sa va intalniti intamplator, sa’ti tremure si ultima celula din corp doar daca se uita la tine, sa te balbai cand vrei sa’i spui ceva, sa te rosesti daca il vezi, sa ai zambetul ala sec pe fata (de parca ai fi fumat toata iarba in clasa a patra), sa’ti simti inima in gat de fiecare data cand e in preajma ta, sa te gandesti la el de fiecare data cand te pui seara in pat la culcare si sa iti faci in cap o gramada de scenarii despre ce ai putea sa’i zici data viitoare cand il vezi, cand iei o nota mica la scoala sa’ti zica maica’ta „ce’ai fata, esti indragostita?”, daca va intalniti pe strada sa o iei pe partea cealalta si sa te faci ca nu l’ai vazut, cand te jucai flori, fete sau baieti sa alegi intotdeauna numele celui care iti placea mai mult (mai grav era cand se puneau doua nume pe care le „iubeai” la fel de tare, sau cand erau doi baieti cu acelasi nume, de exemplu alege tu intre Andrei de la ultima scara si Andrei de la scoala – greu de tot), cand crezi ca fiecare melodie e despre voi doi si o lalai cu atata patima incat sa te auda si Zeus al mare din varful Olimpului, cand ai impresia ca s’a sfarsit lumea daca vezi scris intr’un oracol ca ii place de altcineva (in gandul tau zici „sigur ii place de aia ca e mai dezvoltata ca mine”), cand iubesti asa neconditionat…niste iubiri simple dar totusi atat de complexe…daca ar exista un aparat de masurat intensitatea sentimentelor sigur s’ar da peste cap… Iar mi’ai convocat niste amintiri bine ascunse :)))…suntem atat de preocupati de grijile de zi cu zi incat uitam si sa ne amintim…doamne ce melo’dramatica am devenit, ma apuc sa citesc „Ce te faci daca” :)))

  2. Daca se inventa aparatul ala de masurat dragostea ca intensitate, te-ar târî iubita/iubitul din doua din doua săptămâni la el, sa se asigure respectivul ca treaba e ok.
    Pai cum sa nu mai vorbesc cu tine, dimpotriva, te sun sa vad daca tu esti „anonimul” care trebuie.

    1. Pai nu asa…sa fie un aparat individual, pe care sa nu’l poata dibui decat persoana in cauza, adica tu pentru tine sa stii, cel de langa tine mumu (ce, vrei cearta in casa?!? :)) ), ca noah de multe ori noi poate credem ca simtim si aparatul sa faca biiiiip, sau vice versa sa zicem ca nu simtim nimic dar biiiiip…
      Sa fie un aparat simplu, cum e termometrul, te gandesti la un nume (sau poti sa’l zici si cu voce tare ca la „Tara, tara vrem ostasi”, „pe cine?!?”), masori, si vezi daca mai e de lucru sau nu, daca se merita sau nu…poti sa faci si grafice in timp, frumos, in slide show, cu fluturasi si inimioare ca decor…
      Am luat’o pe aratura :))) da’ tot s’ar da peste cap in copilarie…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *