O portie de piftie

Intruna din zilele astea, mai precis cu o zi inainte de revelion, am fost invitat acasa la niste buni prieteni, la o portie de racitura.
Bineinteles ca am omis din start faptul ca, chiar, cu o zi in urma, halisem ultima portie din racitura proprie.
N-am vrut sa merg, chiar deloc, dar dupa multe staruinte am cedat.
Sa va dau o mostra din discutia avuta.
Din toata discutia.

-Bah, vii la o racitura ?
-Da !

In nici zece minute eram in capul mesei, cu apa-n coltu’ gurii, asteptand, in acorduri de mars nuptial, portia de piftie.
Eram lesinat de foame. A fi putut manca si o bucata de PAL.
PAL melaminat.

Acum, cum sa va zic…sa va pun in tema ca sa intelegeti ce sentiment am avut la vederea bolului plin.

Intriga si mirare dar si teama. Astea erau sentimentele ce-mi bantuiau creierii.
Nici nu stiu ce ma nelinistea mai mult, gheara aia de gaina ce iesea pe jumatate din farfurie sau faptul ca tinea degetul din mijloc indreptat inspre mine.
Zic, bah, eu nu mananc !
-De ce, mah ?!
-Pai nu vezi ca puiul asta imi arata muie ?!

Vreau sa ma fac bine inteles, deci chestia aia arata mai ceva ca traileru` unui film de groaza.
Un film de groaza in care, personaju principal, un nenorocit de curcan sau ce naiba era, fusese inghitit intrun lac de gheata.

Iar gheara aia nu exprima decat disperare. O ultima batalie cu viata ce a fost pierduta.
Un ultim strigat. „Sheeeet !!”
Deci, eu chiar nu insistam sa mananc.

-Mananca, ma, n-are nimic !
-Bah, eu nu mananc, zici ca e „Feerie pe Gheata”.
Varianta horror.
Plus ca-mi arata si m…e fara sa-i fi facut nimic ! O mananc si ma trezesc, naibii, cu matele perdea.
Chiar insistati sa va stric sarbatorile ?!!

Dupa usa intredeschisa se-aud hohote de ras.
Anca, sotia prietenului, se tinea cu mana de burta.
Motivul, bineinteles, eu..
Eu, prins intrun moment vulnerabil.

Dar i-am iertat ca-mi sunt prieteni.

– Ca sa va iert imi puneti doua portii.

Acum cateva luni, la un eveniment la care-am participat cu totii, toata gasca, cineva a baut apa minerala cu sare.
Ghiciti cine-a fost cel pacalit si ghiciti cine ranjea ca prostul, din capul mesei.
Cine oare?
Ei bine, roata de-aia e facuta, sa se invarta.

PS:

Acum ca o paranteza. Probabil stiti melodia Apa, a Loredanei Groza…

Cand o aud, ma taie pisarea !
Sursa, masa si dansul, eu pe Netlog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *