O mica intamplare din copilarie

Priveam de pe balcon..de obicei, privesc in jos (in sus doar de-mi vine sa stranut).
Am zambit.
Senin.
In general o fac tamp. (dar voi stiti ca v-am mai zis).

Am zambit pentu ca fata ce-mi aparuse in raza vizuala, avea atata seninatate in zambet, privire, in gesturi, incat cu greu mi-am putut muta privirea in alta parte.
Chiar si dupa ce silueta subtire i s-a strecurat dupa coltul blocului de vis-a-vis.
Eram fericit pentru ea. Tinea de mana doi copii, un baietel si o fetita.
Dar sa va zic mai bine despre ce e vorba.

Cand eram mic, era o copila, mica, de-o varsta cu mine. De fapt erau doua surori.
Pe cea mai mare, de-o seama, de fiecare data cand o zaream, fugeam dupa ea si ii strigam(nu mai stiu de ce)…”Esti o proastaaa !!”
Iar ea-mi arata limba.
Un gest contra unei fapte.
Stiu ca ma stigmatizez, stiu ca balanta privita din unghiul vostru, va cadea in defavoarea mea. Nu conteaza ca aveam 6-7 ani, oricum nu e bine.
Mie tot imi pare rau.
Mi-amintesc, ca odata, fiind trimis dupa un borcan de compot*(eram cu vara-mea, ea cara borcanul, fiind mai mare si mai de-ncredere.Eu le crapam pe toate) am zarit-o pe fata de care va povesteam, si dintr-un motiv, oricum, banal(nu mai stiu care), i-am dat un sut in fund.
Un sut in fund dat de-un copil altui copil nu pare mare lucru, dar pentru ca fiecare varsta isi are propriul etalon, atunci, sutul meu a durut mai tare ca niciodata. Asa cred. Asa si e.
Urmatoarele dati a fugit doar cand m-a vazut apropiindu-ma.
Alte dati, poate ca n-am vazut-o. Ea oricum a fugit.
Probabil fugea si cand ma confunda.
Sunt convins.
Vorbesc de aceiasi fata pe care o priveam mai devreme.
De obicei scriu ca sa va amuz, azi, mai putin.
Azi e ca un fel de spovedanie facuta de cineva care de-atunci n-a mai facut gestul, n-a mai injurat si in nici-un caz n-a mai lovit o persoana de sex opus.
In fine..
Chiar daca timpul a trecut iar cupa intelepciunii s-a mai umplut un pic, va zic doar ca, meritul nu-i doar al meu.
Niciodata nu e.
Bunica mea, dupa cum am spus si intr-o postare anterioara, ea, icoana copilariei mele, cea care ma ducea de mana, duminica, la biserica, m-a invatat niste lucruri care m-au format ptr mai tarziu. Mi-a netezit relatia, Mic copil–Mare Doamne Doamne.

(optimistilor)Nu, n-am ajuns popa.

Mi-au fost insuflate simple vorbe, sfaturi ce-au devenit, intr-un final, parte din propriul caracter.
Vorbe banale pentru unii, dar doar pentru unii. Pentru mine nu.
Nu fa rau, iubeste-ti aproapele, nu injura, asculta-ti parintii, nu te certa…nu te bate..etc

Multe din sfaturi le-am respectat. Altele nu.
Am cam fost bataush in tineretile mele. Bataus cu baietii de seama mea sau mai mari. Fiind provocat. Niciodata fara motiv.
Mai tarziu, am facut si sport, nu conteaza ce.
Stiam despre ce e vorba.
Acum nu mai e o mandrie. Dar atunci era.
Ma umflam in pene mai ceva ca un cocos cu sistemu nervos facut zdrente-perdea-cu ciucuri, iar daca era nevoie raspundeam oricarei provocari.
N-am respectat toate povetele, dar poate ca-i bine. Sau poate ca nu.
Zic doar ca NU imi pare rau *mai de nimic din ce-am facut. Imi permit sa-mi ofer circumstante atenuante pentru ca un copil e totusi un copil si atat timp cat nu faci lucruri prea grave, iti poti vedea de treaba.

Serios vorbind si cu ocazia asta sa tragem linie, zic doar atat.
Unele intamplari sunt menite ca sa alegi ce-i mai bun din ele.
Cum a fost in cazul dragutei mele vecine.
Iar altele, ce sa zic.. sunt pur si simplu intamplari ale tineretii.
Deci cam pe-atat.
Pana la urma ce-as mai fi putut sa va povestesc daca eram un mic sfant si imi palpaia deasupra capului vreo aureola precum cea a marilor sfinti de care-mi povestea bunica mea ?

Va zic eu, mai nimic. Eventual va delectam la retina, bineinteles in mod foarte nervos cu ceva poezii de dragoste ori iubiri neimpartasite care sunau ca naiba. Ca am facut vreo doua, sincer. Iar aia care le-au citit, pe urma au fost de negasit.

Se scuzau ca le-au fost furate mobilele.
La toti.
Deodata.

Macar asa ne vedem aici, voi cu ale voastre, eu cu ale mele si chiar daca probabil nu va place, curiozitatea nu va va lasa si veti vrea sa mai aflati ce-am mai aberat.

Al vostru, Alucostica !

7 comentarii la “O mica intamplare din copilarie

  1. Apropo de injuraturi :)))…eram prin clasa a patra, la ora de sport desfasurata afara (ora de joaca, de fapt)…la un moment dat, avand o nevoie neaparata la toaleta (care se afla in fundu’ curtii, era dinaia frumos mirositoare, cu gauri in loc de veceuri, data cu var ca sa se faca curata cica), asa deci la toaleta am avut o confruntare, mai mult prin impinsaturi si obligatia de a asculta vorbe murdare cu niste colege din clasa paralela insa era mai mari (ele fiind un pic colorate, nu ca as avea ceva cu ei in mod special)…dupa acest episod, vine o colega la mine si’mi spune ca Martini vrea sa ma bata ca prea comentez eu…mi’am luat inima’n dinti, am luat atitudinea de fata rea si fie ce’o fi…la vreo 10 metri ma opresc si incep sa ma uit urat, se uita si ea urat, scrasnesc din dinti si atunci imi vine in cap cea mai puternica injuratura pe care o stiam, si anume : PROASTOOO. Ok, toate bune si frumoase doar ca injuratura era doar in gand, o tot repetam ca poate iesea si afara, da’ nu vroia nicicum…am inceput s’o zic incet, incet, apoi din ce in ce mai tare pana mi’a iesit…a fost atat de ciudat sa’mi aud vocea mea de copil zicand acel cuvant murdar waw. Am fost foarte mandra de mine si am si speriat’o pe fatuca (cu care peste ani m’am si imprietenit 🙂 ). The end

  2. Eu, sunt convins, stiam mai multe injuraturi decat acum, mult mai multe. Probabil improvizam pe moment. Din doua înjurături standard iesea una care pan-o procesai luai si bataie.

  3. Deci…o sa ma reprofilez ca deja gasesc cam greu textele la care comentez si eu aiurea in crengi 🙂 deja dau rateuri…si tre’ sa’ti iau tot blogul la rand ca sa vad ce i’ai raspuns anonimei 🙂 greu dom’le greu

  4. Asa este, poate sa fie oricine…poate sa aibe 15 ani sau 65, poate sa fie Maricica sau Marghioala, poate sa aibe 40 de kilograme sau 120, poate sa fie miss univers sau poate sa fie cea mai mare pocitanie de pe fata pamantului, poate sa aibe parul pana la brau sau sa fie cheala…tocmai in asta sta frumusetea si interesul (daca se poate spune asa) 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *