Exercitiile fizice (intre necesitate si entuziasm)

Nu-s gras. Doar ca-mi calc tricourile pe lighean.
Dar sa încep.
Am fost la sala. Sala de sport.
Am vrut sa ajung la Barițiu, la biblioteca dar soarta m-a împins pe cărări necunoscute.
La Red Gym.
Un loc unde merg ăștia care n-au net acasă.
Nici nu mi-am băgat bine mecla pe ușă, că, de cum m-au văzut (aparatele) si-au frecat mâinile de bucurie, gantera pe gantera si disc pe disc.
Helcometrele si banca de împins la picioare m-așteptau zambind flegmatic iar banda de alergat și stepper-ul, planuiau cum sa-mi umple timpul cât mai eficient.
Toți baietii aia cu ceafa lată si bicepsu tridimensionat se uitau la mine ca la menajera firmei. (urma sa primesc un mop).
Mi-am luat pozitia aia de om cait, om care-si îmbrățișează destinul și cu strangere din buci m-am îndreptat catre primul aparat încadrat intre dioptrii, aparat, la care, când am ajuns, pe cuvânt de onoare, n-am știut ce sa-i fac. Sa-mi fac un selfie sau să bag un bănuț, sa primesc un Caffe lattee.
Nu găseam gaura pentru fise.
M-am învârtit de două ori împrejur(crezusem că-i pus invers), dar nu-i găseam întrebuințare.
Era o combinație între aparat tipărit ziar Scânteia an 1989 si Predator, mandibulă Predator, film cu Arnold, an 1995.
Așa ca m-am montat in fata lui si ghici ce ?
Cu maximă dibăcie am început sa fac niste sărituri cu bataie din palme deasupra capului. Ca la școală pe vremuri cand ne scoteau in pauza mare.
Dupa 20 de aplauze de-astea, pentru că mă suprasolicitasem muscular, m-am dus sa-mi fac un shake proteic.
Că așa fac sportivii.
Se întrețin.
În juma’ de oră îmi consolidam musculatura maxim tonifiată în Britania, pe Republicii.
Mă întrețineam.
Shake după shake.
Shake proteic Jeggermaister, după shake proteic Jeggermaister.

Sportul imi creează o asa stare de bine…
Cred că-mi fac abonament…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *