Despre romantisme, troleibuze si porumbei sfiosi

Tocmai s-au certat pentru a nu stiu cata oara, o povara ce i se parea c-o duce singur.
O suna iar.
Ii raspunde cu un Tiii..Tiii(ton ocupat)…
Mortii ma….
Se pregateste sa-i scrie un mail, sa-i povesteasca, incercand s-o readuca la sentimente mai bune, despre cum s-au cunoscut in troleibuz, despre cat de romantic a fost.
Soferul fiind nevoit sa franeze brusc din cauza unui caine dezorientat ce-a aparut de nicaieri in trafic in fata mijlocului de transport, plasand toti pasagerii din spatele autobuzului, inclusiv pe EA, gramada, in fata, unde el mesteca a lehamite o guma Turbo pe care-a inghitit-o instant in urma unui cap bine plasat in oua.
Nu-i putea scrie…
Era prea de tot…
Avalansa de sentimente ce nu-i dadea pace il facu sa recurga la gesturi care nu-l caracterizau.
Vru sa iasa. Afara ploua mult prea tare chiar si ptr un indragostit cu inima facuta muci si mucii cravata. Din dormitor, in tot apartamentul, si din calculatorul lui, un Acer Aspire 7736Z-443G32Mn cu procesor Intel Pentium Dual Core, Motor V8 si juma` de herghelie de cai frumosh, rasuna melodia lor, KISS THE RAIN(au ales ei o melodie intr-unul din momenele lor de tandrete, nu de-alta dar toti aveau cate una, de ce nu si ei) era pusa pe „Repeat” si cu fiecare redare il apuca nasolu si mai mult…”Kiss the rain, Whenever you need me…Kiss the rain…Whenever I’m gone”
– Ma,`ga-mi-as…ies !

Si iese pe balcon binecuvantand amintirea persoanei iubite,lasand stropii sa-i atinga moaca, tuguindu-si buzele afara prin geam, incercand sa sarute ploaia(ca in melodie) dar ignorand cu inconstienta pericolul ce urma sa apara.

Ce nu stia era ca mai sus intr-un plan oarecum indepartat, un porumbel era in chinurile facerii (bause un iaurt cu bere) si nu stia daca avalansa de responsabilitati mai poate fi stapanita…
Clar, nu putea…lucru care-l determina sa-si expedieze mica torpila, eliberand-o cu oarece timiditate.
In celalalt plan, ala de mai jos, e tipu cu buza tuguiata…”Kiss the rain, Whenever you need me…Kiss..”

O ia frontal, traiectoria buze…Porumbelu e multumit, usor rusinat…
Asta nu…
Morti ma…..
Intra trantind geamul, stergandu-se cu toate mainile, membrele inferioare si alte obiecte gasite la indemana, sosete, chiloti etc. Realizeaza ca unele gesturi iresponsabile nu-ti aduc lucrurile scontate, dimpotriva, de tot shetu, dar se retrage oarecum resemnat, nestiind ca micul porumbel trona de pe o lada cu scule, o trusa ceva de chei inelare ori tubulare ce abia se tinea pe margine si care-i putea smulge oricand un zambet fortat.
Revine in dormitor, opreste playeru care rula de vreo ora incontinuu aceiasi frectie, dupa care se indrepta agale spre dush, nerealizand ca dupa ce se va sapuni bine, apa va inceta sa curga…
Mortii ma…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *