De prea multa galagie

Aseara am fost intr-un bar plin uochi. Undeva pe langa Muresenilor.
Muzica era data la maxim.
Ne-am inteles prin semne mai mult.
Eu strigam, restul ragneau.
Era minunat. Minunat vorbesc si-acum.
Parca-s Barry White.
Oricum vocea mea e ceva mai grava, zici ca-s moderator radio la Romania Actualitati, doar ca acum parca sunt tiran.
Putin mai devreme, intrebandu-l pe-un coleg ce face, m-a certat cum ca de ce ma iau de el.
Ce faci ?(in sensul, ma bucur sa te vad, cum iti merge ? )
In cazul lui s-a inteles(Ce mama dracu faci, bah, acolo ?!)

Dar mai bine sa va spun, pe scurt, cat de minunat ne-am inteles aseara, din cauza decibelilor ridicati, mai ales ca la un moment dat, mai ca-ncepusem sa ne-aratam, unul altuia, degetul mijlociu.
Mai mult, el mie. Interlocutorul, un bun tovaras, care, exasperat, mai mult ragea.
Totul plecand de la o discutie civilizata asortata din plin de zambete prietenesti.
Nu ne vazusem de multisor..
-Choaie, care mai e viata ta?
-Asa si-asa. E ok.
-Cum?
-Cum, ce?. Ce ziceai?
-Bah, esti prost de urechi?
-Asa si-asa..
-Esti un ananas.
-Am zis, asa si-asa.. Bah, da’ vorbeste, in basca mea, mai taaare, ii zic!
-Jimmy..papagalul, mi-a murit, raspunde.
-Beton, frate !!!

Cu aproximatie, cam in felul asta a decurs conversatia noastra.
Omului ii murise papagalul iar eu il aprobam zambind ca un retardat.
Daca mi-ar fi spus ca s-a cacat in pantaloni, mai mult ca sigur il felicitam.
Poate si mai rau…ii strangeam si mana.
Sursa, eu, pe Netlog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *