Cu pasi siguri inainte

Azi am parcurs o distanta impresionabila, pe jos.
Cred ca nici pe vremea razboiului, in perioada cand francezii au plecat sa cucereasca Moscova, nu s-a mers atat.
Am marsaluit, din directia Poarta Schei, pana aproape de strada Lunga.
Cei care sunt din Brasov si cunosc…tocmai se pregatesc sa-mi dea o medalie ptr merite deosebite. Pentru dorinta de a-mi atinge telul.
Pentru curaj si nazuinta spre mai bine.

Nu conteaza ce-am vrut sa fac, ce-am rezolvat intr-un final.
Nici ca mi-a priit plimbarea, pardon, marsul.
Nici c-am mers relaxat cu mainile in buzunare, vantul rece adiindu-mi bucuros, trupul meu de semizeu.
Sau ca mi s-a zambit cu bunavointa, zambete oferite generos de reprezentante ale sexului frumos.
Zambete intoarse cu bucurie.
Narcisistul de mine, mai, mai sa se opresca in fata unei vitrine sa se-admire.

Frumosule !

Dar, ah, destin nemilos ! Mi-ai jucat mandria pe degete dupa care-ai calcat-o, scarbit, in picioare !
M-ai facut de-am parcurs toata distanta asta, cu mainile in buzunare.
Dar si cu slitzul de la pantaloni, larg desfacut.

PS.
Probabil de-aia ma si luase cu frisoane..
Sursa, eu, pe Netlog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *