Cu bicicleta, in interes de serviciu

Trebuia sa ajung al primu chiosc de la Rulmentu.
Eram schimbu 2 , iar pe colegi, niste veterani de seama lu` batranu, ii ardea gatu.
Ajung la chiosc, dau banu, iau sticla, pe ea scria Saniutza, (fara „z”)…o leg de portbagaju bicicletei, si da-i la pedale.
Graba mare, ca daca o lalaiam, ma sareau astia la imparteala si iar beam apa.
Trebuia sa fiu geana,ca cine stie, poti fi turnat si nu-ti poti permite, o sticla e prea putin ptr a fi impartita in mai mult de 4 insi.
Pedalez uitandu-ma, ba in stanga, ba in dreapta, nimic batator la ochi, doar eram pe-o bicicleta de culoare roz.
Cine sa vada un biciclist, cu o salopeta fluturand pe el, cu sigla firmei tiparita pe spate si cu o sticla pe portbagaj?
Va zic eu…nimeni !
Ma saluta un coleg…
Intreaba ceva, nu opresc, merg inainte…
In fata alt coleg.
Ma fac ca-mi scapa lantu, si privesc in jos.
Cand rezolv problema lantului, in fata mea… un sef de schimb.
Oh shet !!!!
Ma fixaza cu privirea, trecem unul pe langa altul si convins ca mi-a zarit moaca de melc oparit, imi fac semnu crucii, ca m-a iertat.
Da de unde, la randu lui, palmînd strategic o sticla de vodca, se-ndrepta tot catre chiosc.
Ba, astia-s vorbiti..!
Cum ma miram eu asa, intors cu capu in spate si facandu-mi cruce de bucurie, ma trezesc pe banda cealalta cu un tir care era gata sa fie strivit sub gabaritul bicicletei mele..
In fine, revin pe banda mea, adica pe partea stanga( ca drumul spre Rulmentul e vecin cu Regatul Marii Britanii, adica eu, mergeam ca un papagal prost, pe banda stanga ) si zambind triumfator la cat de norocos pot fi, ma trezesc cu juma` de buca dezvelita..
Ce se-ntampla doctore ?!!
Mi se prinsese pantalonu de shalopeta, la foaia de angrenaj, acolo unde se afla intamplator si pedala.
He, he, va gandeati ca m-a inhatat, iar, vreo javra? 🙂 adica v-ar placea sa mai radeti oleaca de mine !
Mda…
Si cum spuneam, la fiecare pedala data , mi se invartea materialu pantalonului intre foaie si lantu pedalier, lasandu-ma in bucile goale.
Pentru ca nu-s pudic asta era un fleac, faza nasoala era ca nu puteam pune picioru jos din cauza ca ma imobilizasem singur de glezna facand un tot unitar cu bicicleta iar variantele erau vreo 2, da, proaste rau.

Prima, sa nu mai pedalez deloc, lasandu-ma cu piciorul liber, usurel, in strada, insemnand sa fiu plasat in rai,cu vreo doaua stergatoare de parbriz in brate, de vre-un tir care trecea nevinovat pe-acolo.
Iar a doua, sa ma duc in sant, asta daca eram indeajuns de norocos sa ma inclin in partea buna.
Noi aici, cum ar fi, dezbatem, povestim si insiram solutii doar nu suntem animale..
Dar findca in momentu ala , aveam tot timpul din lume, in secunda urmatoare, m-am inclinat brusc dar resemnat, cu tot cu bicicleta…Da in sant.
Aveam iarba intre dinti si bicicleta in cap…
Acum , dracu stie cum m-am dat peste cap, cert e ca in momentu imediat urmator eram drepti , in picioare, sa nu ma vada careva.
Da eram multumit, ce daca imi sparsesem ochelarii si botul, doar aveam sticla de vodca, intacta.
Viata e frumoasa cand se termina cu bine.
Pacat ca un cretin de coleg, unu din veteranii aia de seama lu` batranu, s-a gandit ca nu avea mainile destul de unsuroase, cand a apucat cu sete sticla.
Of, Doamne….!!
Imi vine sa plang…!!

2 comentarii la “Cu bicicleta, in interes de serviciu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *