Ce inseamna a-ti baga capul unde nu-ti fierbe oala

Stiti cum arata un…prică(cuvant inventat de fratele meu)..?
Un prică e genu ala de om care, daca tu esti intr-o sala de clasa, ori la un interviu, parastas sau licitatie, baga capu pe usa, dar corpul nevazandu-i-se (el nu exista, nici nu va exista), casca gura scrutand incaperea pe toate axele..X,Y,Z, constata, analizeaza, inchide gura dupa care dispare ca si cum existenta lui s-ar limita doar la gesturile astea.
Dar lasand lumea mai curioasa decat era el cand a scanat tot ce i s-a suprapus intre uochi si raza lui vizuala.
Ala este un prică.
Restu-s aia, care intreaba sec..”da, cine-i?” ca totul, apoi, sa decurga firesc. Cica.
Asa am patit azi, cand aflat la un curs despre…asa…astuparea gaurii din stratul de ozon, cu..tampoane..si lumea era conectata precum in Matrix la ce ne sfatuia doamna aia mica si grasa, a intrat prica.
Totul a fost deturnat, atentia noastra deraiata iar profa derapata, da` iremediabil. Facandu-ne sa iesim din transa mai degraba decat a cascat asta gura.
Asta-i un prica..

Iar acum, apropo de bagat mufa printre usi si alte tocuri, se intampla acum 200 de ani, pe vremea cand plimbatul de-a moaca cu troliebuzul era cel mai mare hobby(in afara de furatul capacelor de la masini) si iesit fiind cu ceilalti copchii, m-am strecurat in primul troleiubuz gasit in statie.
Am purces in „necunoscut” mandru ca fac ceva ilegal(nu prea stiam nici cum arata un bilet necompostat) si dupa vreo 2 statii, sora unui prieten, o fata pe numa Danutza, o paracioasa, mama ei de zgubilitica, altfel nu o lasam sa vina cu noi, a avut proasta inspiratie sa se-aseze, sprijinindu-se langa bara, fix acolo unde intamplator se deschide si usa.
Si facand gestul asta, da` cu zambetul in uochi, deodata s-a deschis.
Iar cum pe timpurile alea, nimic nu functional la parametri normali, usa s-a deschis mai mult decat era necesar.
N-am patit-o niciodata, dar cand va povestesc simt o mare presiune intracraniana, indeajuns sa ma frec pe tample.
Si incepe Danutza….
Hauuu !
Se rupe
Se-ndoaie !
Se crapaaaaa….

Se rupe
Se-ndoaie !
Se crapaaaaa….
Sincer, chiar nu pricepeam…ce anume sa i se rupa, ce sa i se-ndoaie..
Doamne, ce sa-i crape ?!!

Pai va zic.
Capul.
Avea tartacutza prinsa intre bara de care te tii si chederul usii deschisa violent in interior.
Si cum in statie erau oameni care urcau, dar mai erau si de-aia care voiau sa coaboare, a durat ceva.
In timp real, 1 minut.
Pentru ea, timpul dilatandu-se, a durat 3 ore.
3 ore de extaz.
Poate ca voi, cei care cititi acum si plangeti cu muci ca-n telenovele, la unison cu Danuzta cea de-atunci, noi ne gandeam doar cum s-o potolim, s-o facem sa taca.
Ca prea racnea. Si lumea ne privea cu mana la gura.

I-am zis sa taca.
Toti.
Pe rand.

„Taci !”
Ea nimic. Era ocupata.
„Taci Danutza, ca ne faci de ras !”
Nimic…avea la decibeli cat aveau avioanele supersonice.
„Taci, ca ne dau astia afara din troleibuz!”(adica fiecare cu ce-l durea).
Exact atunci s-au inchis usile, eliberandu-i capul din stransoare.
N-au trecut doua`jde secunde si-a inceput sa rada.
Ce-i drept, cam avea lacrimi in ochi si urme de cauciuc pe fata, da radea ca si cum, nimeni, pana acum 20 de secunde n-a creeat momente de panica din cauza miliardelor de decibeli eliberati in mijlocul de transport.

Ca avea un tipat de-a crapat gemurile, nu mai conta.
Nu mai conta c-au sarit captatoarele, ca eu eram in stare de soc cu timpanele fracturate, ca lumea urla in cor „coborati la prima?!!” ca mi-a dat sangele prin urechi, ca m-am prelins printre scaune precum maioneza printre traverse sau c-am avut puterea, si cu o ultima sfortare i-am zis sa taca.
Tot n-a tacut. Orgolii…

M-am trezit din agonie 3 ore mai tarziu, ea tot tipa, iar am lesinat, moarte clinica, iar m-am prelins printre aceleasi scaune. Rugaminti, implorari.
Sangele curgea tot suvoaie, din mine nu mai ramasese decat tenisii, juma` de ureche si un deget infipt inauntru..
Ea nimic…

Noroc ca sunt in fata calculatorului si pot scrie ce vrea muschii mei, nu?
Bine, asta nu inseamna ca voi ma veti crede, dar nici nu ma pot lauda ca auzul mi-e intact.
Mama ta, Danutzo…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *