Arhive categorie: Amestecate

Cate ceva despre „Mica Unire”

Cate ceva despre Unirea sarbatorita azi, 24 ianuarie.
Cateva mici notite pentru cei care se mira ca..de ce viata mea, e iar „unirea”, cand, de fapt, a mai fost una, acum cateva zile.
Pe 1 decembrie.
In linii mari, diferenta e ca, „Mica unire”, facuta in 1859, pe 24 ianuarie, a insemnat unirea a doua state,  ( Principate Romane), Moldova si Tara Romaneasca, intr-unul singur, lucru care atunci a format Romania.

Iar aia de la 1 decembrie 1918, Marea Unire, a insemnat unirea tuturor statelor intr-unul singur.
Adica, la Moldova si Tara Romaneasca, (care deja formau Romania), li s-a alaturat si Transilvania, rezultand Romania moderna. Romania asta in care ne-am castigat dreptul de a nu merge la vot, c`asa vrea pu_la nostra.
In fine.
Mica Unire a fost facuta in vremea lui Alexandru Ioan Cuza, devenit domnitor peste ambele principate, Tara Romaneasca si Moldova, ca apoi sa fie consolidata prin venirea la tron a pricipelui Carol de Hohenzollern.
Iar acum ca sa nu-i minimalizam importanta si sa si inchei, ideea … Citeste mai departe

Cum sa fii umil, seren si cu sufletul deshis

Îi întinsesem unui cerșetor 50 de bani. Ca, nah, bunica, în anii în care am copilărit la țară în vacanțe, ma-nvățat să fiu umil, seren si cu sufletul deschis.
Ii întinsesem 50 de bani, ca atat aveam.
Da, mă, eu nu umblu ca voi cu teancul de bancnote, umblu cu mărunt. Am un magnet de la un pick-up vechi pe care stau prinse fisele.
Magnetul îl am de la un prieten.
De la Ovidiu.
Voiam sa facem bani de-o guma Turbo, direct din fantana dorintelor de la Sura Dacilor, Poiana BV.
Copii…ce sa…legam magnetul cu ata si-l scufundam in fantana.
…n-am mai plecat nicaieri ca l-am spart in zeci de bucatele in timp ce ne faceam planuri despre cum sa-mpartim gumele.
Sa revenim..

Deci ii intinsesem 50 de bani.
Dar cersetorul, ca auzise de inflație, nu-i prea mai vrea.
Eu, nedumerit.
– Ba, ia-i !
Ăsta nimic.
– Băh, ia-i, doar nu ești în pauza de masă..
Mă simțeam că și cum i-aș fi dat bacșiș unui nutriționist un pachet … Citeste mai departe

As vrea sa câștig la Loto

As vrea să câștig la Loto.
Da, mă ! Să fiu și eu printre „campioni” !
Plin de eleganta sa ma-nfatisez in agenție, si privind sfidător către mulțimea adunată conștiincios la rând, să întreb ( la fel de sfidător )… Cocoșeilor, ce faceți, va simțiți la înălțime ?
Ca apoi, usor scarbit, să le intru în față pentru a fi remunerat.
Tare mult as vrea.
Până una alta, am sa mă duc la muncă.
În pauză nici nu voi manca.
Voi scrie un text despre bogăția sufletească, după care voi plânge puțin. Cu muci.
Sentimentul de neputința mă omoară..

De ce nu-i bine sa dai cu pietre

Prin clasa a patra sau a cincea (..chiar nu mai stiu, ca mi-am scapat lecinina printre barele de la balustrada), pentru că eram deștept din cale-afară (așa îmi zicea maică-mea) dar și ca să par interesant ( cam cum fac si-acum), m-a pus dracu să-i umplu unui vecin de la parter, baia cu pietricele.
Găsisem pe afară o grămăjoară si fiindcă, în mintea mea n-avea ce căuta acolo (gramajoara, nu mintea ), am zis sa i-o mut ăluia în baie.
Prin geamul ușor întredeschis.
Mai aveam un pic si reuseam. Dar ticalosu’, ca n-am cum să-i zic altfel, s-a gândit sa iasă tiptil din casa in timp ce-i transformam podeaua în plaja de la Năvodari. Si cu toată seninatatea si candoarea de care era capabil, mi-a dat un șpiț în cur…
Da, ma, un spit.
Când putea sa strige iar eu să fug.
Mi-a bagat una de mi-au sărit pietricelele din mână.

PS:

Sa nu uit. Azi l-am revăzut. Fuma, cu capul extras prin geamul de la baie.
Si pentru … Citeste mai departe

Exercitiile fizice (intre necesitate si entuziasm)

Nu-s gras. Doar ca-mi calc tricourile pe lighean.
Dar sa încep.
Am fost la sala. Sala de sport.
Am vrut sa ajung la Barițiu, la biblioteca dar soarta m-a împins pe cărări necunoscute.
La Red Gym.
Un loc unde merg ăștia care n-au net acasă.
Nici nu mi-am băgat bine mecla pe ușă, că, de cum m-au văzut (aparatele) si-au frecat mâinile de bucurie, gantera pe gantera si disc pe disc.
Helcometrele si banca de împins la picioare m-așteptau zambind flegmatic iar banda de alergat și stepper-ul, planuiau cum sa-mi umple timpul cât mai eficient.
Toți baietii aia cu ceafa lată si bicepsu tridimensionat se uitau la mine ca la menajera firmei. (urma sa primesc un mop).
Mi-am luat pozitia aia de om cait, om care-si îmbrățișează destinul și cu strangere din buci m-am îndreptat catre primul aparat încadrat intre dioptrii, aparat, la care, când am ajuns, pe cuvânt de onoare, n-am știut ce sa-i fac. Sa-mi fac un selfie sau să bag un bănuț, sa primesc un Caffe lattee.… Citeste mai departe