A fost odata ca niciodata

Inainte de inceperea vacantei de vara, inaintea intrarii in clasa a IV-a invatatoarea de-atunci, o femeie sufletista dar in acelasi timp si foarte severa, ne-a dat ca tema de vacanta..printre altele binenteles, sa cautam cate-o carte de povesti nemuritoare, iar povestea care ne va placea, la intoarcere sa i-o si povestim.
Eram pregatit.
Nici nu terminase de explicat ca deja stiam care urma s-o spun.
Una cu un motan, care nu era bun de nimic, da chiar de nimic ci doar sa haleasca si sa depuna grasime pe artere.
In fine..hai sa va pun in tema.

Ce se gandeste stapanul motanului, „Bah, il dau! Il trimit naibii de-acasa, sa se duca-nvartindu-se ca-mi mananca si mancarea degeaba!”
Si asa a si facut.
Nu mai stiu precis cum era intamplarea..nah, batranete, neuroni lesinati, loviti, faza e ca motanu nostru s-a trezit in padure, si prin nu stiu ce circumstante a devenit un ciumeg(echivalentul la rege, la imparat), ironia fiind ca asta era un mare fricos, un neindemanatic care habar n-avea sa manance soaricei cu cutit si furculita, d`apoi sa-i si prinda.
Nu stiu cum sa zic, dar ideea e ca bagase spaima in toti pe-acolo devenind o legenda locala chiar nefacand nimic practic, totul plecand de la barfele care se amplificau cu fiecare gest fara de voie care-l facea.

Intr-o zi, un urs si-un lup care de fapt si de drept chiar erau niste ciumegi, da ciumegi in adevaratu sens al cuvantului…bisnita, camatarie alea-de-alea, s-au hotarat sa-l spioneze, macar atat. Altceva nu le permitea fizicul…
Sa-l pandeasca care cum putea in ideea de-ai gasi ceva slabiciuni.
Ursu suindu-se in nu stiu ce copac imbracat in costum verde camuflaj iar lupul facand taras-coate si genunchi, prin frunzisul des asteptand momentul sa apara ciumegu, hazardatu.(Hmm, am talent de narator ! 🙂 )
Si cum motanu iesise la o plimbare, relaxat, nebanuind ca plimbarea ii va fi compromisa, se indrepta pe drum, da exact in directia pe unde se-ascundeau astia.
La un moment dat, lupul care pandea printre frunze, nu stiu ce dracu face, ca-i intra un fir de iarba-n nas, un petiol ceva si stranuta.
Motanul vazandu-i carina si crezand ca-i un soarece, se repede speriat, cu ghearele fix in nasul lui.
Asta de surprindere si durere…sare din iarba, panicat crezand ca vrea motanu sa-l haleasca.
Motanu la randul lui, taindu-i-se elanul in mod brutal vazand ditamai animalu desfasurat in fata propriilor ochi, se panicheaza si el si sare, ghici unde…exact in copacu unde facea pe pandaciul ursul.
Cand vede ca ciumegul sare din creanga in creanga, direct pe traiectoria unde se ascundea, isi ia elan si cu mainile lipite de corp plonjeaza precum facea Bear Grylls cand ii spuneau aia…”Bah, tre` sa sari ca nu mai e film !” 🙂
Glumesc..
Si sare de la o asa inaltime ca-i paraie oscioarele in contactul cu Terra iar pe partea cealalta a globului nostru pamantesc, in China cred, provoca un cutremur de 7, 777 grade pe scara Richter.
In fine…victime colaterale, alea-de-ala si de-alealalte…

Se ridica nu stiu cum, se scutura de praf privindu-se unu in uochii celuilalt si fara sa-si spuna nimic o iau, frate, apoi la sanatoasa, de zici ca acolo nu s-ar fi intamplat nimic, niciodata.
Repet, niciodata !

Buun ! Acum ca v-am lamurit, probabil va intrebati de ce v-am spus povestea asta, bine, „putin” tunata, cand puteam sa povestesc orice altceva.

Vazand zilele trecute un videoclip, mi-am adus aminte, de cat de tare hohotea de ras invatatoarea cand mi-am povestit tema, cum s-a vazut nevoita sa iasa din sala de clasa ptr ca nu se mai putea opri, eu astepatand plin de satisfactie in fata catedrei ca s-apara sa-mi continui ideea.
Atunci chiar am avut o mare satisfactie ptr ca v-am zis, era o femeie dura ce nu-i zmulgea oricine zambete, genu ala care-ti besica palmele cu rigla de lemn doar daca stranutai, daca sughitai, uneori si preventiv, nu mai zic ce funny era daca nu-ti faceai tema…
Haoileuu parul meu, tenul meu, perciunul meu!
Te altoia de-ti venea sa plangi cu muci, clabuci si foarte strans din buci…

PS:
Sa nu uit..
Tot atunci am avut si-o revelatie…
Am zis caCand o sa ma fac mare si se va inventa internetul, o sa ma fac Blogger.
Ca nu degeaba am luat un 10 in ziua aia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *